Marius Boeriu

Am fost arestat in 16 noiembrie de acasa. Primisem un telefon de la niste fosti colegi de serviciu, n-am fost la munca, si mi-au zis: "Vezi ca vin si dupa tine, te cauta". M-au gasit gata imbracat, si le-am sarit in brate. Era un colonel, Muresan, din Brasov, acum a iesit la pensie, cu alti patru insi. M-au dus la Militia Brasov. Pe scari, cand m-au arestat, mi-au zis: "Mama dvs lucreaza in Poiana, haideti sa dati o declaratie despre ce legatura are cu persoanele straine din Poiana". Cand am ajuns pe scarile Militiei, m-au intrebat: "stii pentru ce esti aici?" "Bineinteles ca stiu, pentru ieri, duminica, 15 noiembrie". Acolo au inceput sa ma bata. Adevarul e ca m-au batut vreo jumatate de ora pe scari, ca nu gaseau un birou unde sa ma bage sa ma ancheteze. Intr-un tarziu au gasit un birou, m-au luat mai mult pe sus, m-au bagat acolo, m-au pus sa dau o declaratie despre ce am facut. Bineinteles ca am zis ca am strigat sloganuri impotriva lui Ceausescu. In acel moment, sincer sa fiu, eram mandru de ce am facut. Impotriva lui Ceausescu, impotriva comunismului. A fost singura declaratie pe care am dat-o la Brasov. De la ora 15 pana pe la 12 noaptea numai m-au batut. N-am mai dat nici o declaratie. A doua zi ne-au incolonat in culoar la Militie, ne pregateau pentru plecarea la Bucuresti. Cum au specificat si colegii mei, ne-au pus catuse, fiecare avea o pereche de catuse la maini, dar nu le-au ajuns catusele, asa ca au scos si lanturi. Unii aveau lanturi, altii aveau catuse. La cat de multi eram atunci, au vazut ca nici asa nu le ajung si ne-au legat cate doi cu catusele de maini. Ne-au dus la Bucuresti. Aici am fost bagat intr-o camera cu un personaj destul de ciudat, eram pazit de oameni in verde, cred ca ai Securitatii. Am fost bagat in camera cu o singura persoana. M-a intrebat ce e cu mine. Am spus ca sunt cu evenimentele de la Brasov. El lucrase la o intreprindere de piele de prin Bucuresti, spunea, si era bagat la subminarea economiei nationale, dar, de fapt, el ma tragea de limba. Dimineata, cand ne aducea mancarea, aveam o jumatate de lingura de marmelada, un colt de paine si o cana cu ceai. El la ceaiul respectiv avea si ness si-mi dadea si mie, imi facea ness dimineata. Si ma tot intreba: "Dar pe cine mai cunosti...?". Mi-am dat imediat seama ca este un informator de-al lor. Ancheta la Bucuresti a durat intr-un ritm infernal. Pur si simplu, lucrau in trei schimburi. Nu mai stiam cand e zi, cand e noapte, ce data e, cate zile au trecut de cand se aducea masa. Cand trebuia sa mananc, imi zicea: "464, - ca asa imi daduse un numar - pregatirea pentru ancheta". Si eram scos. Cand ma intorceam nu mai gaseam mancarea. Ce m-a marcat pe mine tare - chestia cu 464, numarul acesta: dupa ce am scapat de acolo, am fost in deportare la Piatra Neamt, si am locuit la un camin de nefamilisti. Dupa un an de zile, daca auzeam o miscare noaptea pe holul acela unde stateam eu, saream din pat, ma intorceam cu fata la perete si asteptam sa vad ce se intampla. La Bucuresti a fost ancheta psihica. Pur si simplu m-a terminat psihic. La un moment dat, chiar, imi doream sa ma impuste si sa se termine odata cu treaba