Iosif Farcas

Eu am fost arestat in data de 19 noiembrie, la 4 zile dupa intamplare, deci in joia urmatoare. Intamplator, in saptamana care a urmat dupa 15 noiembrie, am fost in schimbul III. Eram acasa dimineata cand m-au arestat. M-au dus la Militia din Brasov, m-au tinut in picioare cam de la 9 jumatate pana la ora 16 dupa amiaza, intr-un birou unde erau foarte multi arestati. Dar nu am recunoscut pe nimeni, nu erau colegii mei din sectie; erau tot din uzina, probabil, arestati. Pana la ora 16 am stat in picioare si la ora 16 jumatate, sa zic, am fost dat in primire unui securist in civil care mi-a spus asa: "din acest moment esti un numar de inregistrare". Nu s-a recomandat, era foarte plictisit, mi-a spus ca de duminica ancheteazsa intr-una - era joi, va dati seama, era foarte plictisit, nervos si obosit pentru ca a avut de lucru cu anchetele. El mi-a recomandat sa recunosc tot ce am facut, sa nu minimalizez participarea mea la manifestatie si sa recunosc ca am spart usa la Primarie si ca l-am lovit pe primarul Calancea. Atata mi-a spus in acel moment. Dupa aceea am fost coborat in celula. La ora 10 si jumatate am fost dus undeva la etaj. Celula unde am stat pana atunci era la parter sau chiar la subsol. Dupa stingere, am fost dus la etajul III sau IV, era intuneric, nu puteam sa-mi dau seama. Am fost legat la maini cu catuse, dus intr-un birou si am fost batut de la ora 23 pana dimineata la 5 de capitanul Radoi. Asa s-a recomandat, era imbracat civil. Am fost batut cu bastonul la palme pana dimineata cand se da desteptarea, la ora 5. In tot acest timp n-am fost pus sa dau nici o declaratie, trebuia numai sa recunosc verbal ca l-am batut pe primarul Calancea si am spart usa la Primarie. N-am vrut sa recunosc acest lucru pentru ca nu era adevarat si atunci mi-a promis ca a doua seara ma face arsice. Asa mi-a spus. Norocul meu, daca ii puteam spune noroc, a fost ca vineri, dupa acea noapte, la ora 1 dupa amiaza, am fost mutati la Bucuresti. Incarcati in duba, legati, geamuri vopsite la duba. Se stie cum. Cu escorta, bineinteles, cu escorta, cu arme.
Am fost transportati la Bucuresti. Am stat in celula cu colegul meu, Filichi Gavrila. Am fost anchetati numai noaptea si tot numai cu bastonul de cauciuc. Nu stiu cum au fost batuti colegii mei. La Bucuresti am fost batut foarte rau de locotenentul major Iordache, asa s-a recomandat (tot civil era), de capitanul Carp si de maiorul Florea. Au mai fost doi civili (toti erau civili) care m-au batut, dar nu s-au recomandat.
Mi s-a spus de la Brasov ca voi fi un numar de inregistrare. Anchetele au decurs in mod foarte brutal. Nu ii interesa adevarul, ii interesa sa scoata niste vinovati. M-au obligat pana intr-atat incat sa recunosc ca am spart niste abajururi, nu stiu ce.Un anchetator mi-a spus ca nu se cumuleaza pedepsele si simplul fapt ca ai participat la manifestatie era o vina, puteai foarte simplu sa fii condamnat numai pentru atata lucru, nu mai trebuia sa recunosti ca ai spart nu stiu ce. "Nu se cumuleaza pedepsele, scrie acolo ca ai spart niste abajururi". S-a vazut clar, pe Ceausescu nu il interesa atunci un proces politic, pentru ca se spunea ca in comunism nu exista oponenti politici. Ei ne-au condamnat pentru huliganism, dar pedeapsa a fost ca pentru actiune politica. Ancheta a durat doua saptamani la Bucuresti. Securitatea stia foarte bine cum sa-si puna in aplicare planurile. Si prin batai, dar si prin promisiuni, ne-au convins sa scriem ce voiau ei. La inceput, pe mine m-au lasat sa scriu ca un grup de muncitori s-a adunat in fata intreprinderii, dupa cateva zile m-au obligat sa scriu ca un grup de elemente turbulente, iar dupa alte zile m-au obligat sa scriu ca un grup de elemente huliganice au facut nu stiu ce. . Ei, treptat, ne-au adus pana in situatia incare sa scriem, cu propria mana, ca suntem huligani. Asta s-a vrut. Ce a urmat se stie, cu procesul de la Brasov.
Ar mai fi de spus, anticipand putin lucrurile, ce am patit dupa ce am fost deportat la Filiasi. In 1989, in 16-17 decembrie, am inteles ca s-au trimis forte de represiune la Timisoara si din judetele Gorj, Dolj si Valcea. Garzile patriotice, cum le spuneau ei, imbracati in tinuta de garzi, cu bastoane, cu cozi de matura, cu cozi de lopeti, astea erau armele pentru garzile patriotice. Pe colegii mei de la Filiasi, unde am fost eu deportat, i-a adunat la schimbul III intr-o seara si le-a spus: "Stiti ce s-a intamplat la Timisoara? Trebuie sa trimitem acolo forte de ordine, garzile patriotice, ca un grup de huligani la Timisoara nu stiu ce au facut". Si pe barbati i-a incarcat in trenuri in acea noapte si i-a trimis. Mie mi-a spus: "Tu, Iosife, nu mergi"; eu nu aveam voie sa merg pentru ca, vorba aceea, eram mutat acolo. Mi s-a recomandat sa nu spun la nimeni ca sunt din Brasov si, pe cat posibil, sa nu vorbesc ardeleneste, sa vorbesc olteneste. Chiar am intrebat: "Nu trebuie cumva sa ma imbrac in haine femeiesti?" si au zis: "Nu chiar asa". Mi s-a interzis sa intru in localuri si sa stau de vorba cu oamenii. Asta a fost recomandarea lor, ca, daca nu-mi vad de treaba, vor veni de la Bucuresti si o sa-mi fac pedeapsa in celula.
In anchetele de la Bucuresti ni s-a spus sa recunoastem tot ce voiau ei, ca, daca recunoastem, beneficiem de circumstante atenuante. daca nu, vom primi circumstante agravante si mai putem primi un plus de 10 ani pentru nerecunoasterea adevarului. Prin aceasta politica de amenintari si promisiuni, pe mine m-au obligat sa scriu si ceea ce n-am facut de fapt. Asta a fost cele mai grav lucru. Cum am spus, ancheta a decurs intr-un mod foarte brutal si, in final, au obtinut ce au vrut ei, un adevar convenabil lor, ca apoi sa poata raporta ca i-au prins pe cei vinovati. Cand, de fapt, erau poate vinovati, in acceptiunea lor, pentru ca ne-au sustinut. Acesta a fost aparatul de represiune din Securitate si Militie. Anchetatorii pe care vi i-am spus erau toti civili, unii s-au recomandat. Ne-au anchetat intr-un mod foarte brutal.